Mărțișorul

Ziua de 1 Martie aduce cu ea un frumos obicei de primăvară, numit mărțișor. Mărțișorul este reprezentat fizic de un obiect micuț, legat cu două fire împletite, unul alb și altul roșu, care semnifică lupta vieții cu moartea, un talisman al norocului, al bunăstării și al prețuirii. Șnurul alb-roşu, de care se agaţă diferitele figurine, simbolizează, de asemenea, lupta contrastelor: noaptea cu ziua, viaţa cu moartea, boala cu sănătatea, iarna cu vara. 

Se oferă mărțișoare celor dragi în semn de respect și admirație. 

Conform vechiului calendar roman, 1 martie era prima zi din an, moment în care se marca „Matronalia” – o sărbătoare consacrată lui Marte, zeul războiului, al forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii. De la zeul Marte vine numele lunii martie, dar și numele mărțișorului .

Se crede că mărțișorul aduce noroc și sănătate pentru tot anul, iar cine îl poartă devine sănătos și curat ca argintul odată cu venirea primăverii. 
Este considerat un simbol al primăverii, al revenirii la viață a naturii și a tot ce o înconjoară. 

Mărțișorul este purtat la vedere două săptămâni sau toată luna martie, pentru că aduce optimism și sănătate.

Forma mărţişorului a evoluat în timp. 
Dacă la origini era simbolizat printr-o monedă de aur sau argint la care se ataşa o sfoară împletită din fire albe şi roşii sau albe şi negre, mai târziu a apărut sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă, pentru ca în vremurile noastre el să fie reprezentat de mărgelele colorate, ceramică ori flori. 

Dovezi ale obiceiurilor de acum circa 8000 de ani au fost descoperite în situl arheologic de la Schela Cladovei din judeţul Mehedinţi, unde au fost găsite coliere de care erau agăţate mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu. 

Dacii purtau la gât mărţişoare confecţionate din pietricele albe şi roşii, roşul simbolizând sângele, soarele şi viaţa, adică femeia, iar albul reprezenta claritatea apelor şi reprezenta înţelepciunea bărbatului, şnurul fiind o îmbinare a celor două culori, care simboliza armonia celor doi. În vremea dacilor, mărţişoarele erau considerate amulete cu puteri de protecţie solară, ce aduc frumuseţe şi fertilitate, erau purtate până când înfloreau copacii şi apoi erau agăţate de crengile acestora. 

La origini, mărţişorul era purtat de persoanele sensibile: copii sau fete tinere, pentru a atrage norocul şi fericirea. 

Două legende, provenind din tradiția populară, circulă încă din gură în gură. Ele explică, printr-o poveste, modul în care au apărut primii vestitori ai primăverii și cum apariția acestora este legată de culorile mărțișorului, roșu și alb.
Prima legendă spune că Soarele, pus de Dumnezeu să lumineze și să încălzească pământul, a fost furat de un zmeu timp de trei anotimpuri, până iarna. Atunci un viteaz l-a înfruntat pe zmeu și a eliberat Soarele. Eroul nostru a fost rănit în luptă și sângele i s-a scurs pe zăpada albă. După ce zăpada s-a topit, în acel loc au răsărit ghiocei, vestitori ai primăverii.  

În a doua legendă, personajul principal este Primăvara, care, aflată la plimbare la marginea unui păduri, a zărit un ghiocel pe care a vrut să-l ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Pentru asta Primăvara a fost pedepsită de Iarna rea și necruțătoare, care a trimis ger și zăpadă, astfel că ghiocelul a înghețat. Dorind să-i țină de cald cu ajutorul mâinilor, primăvara s-a rănit la un deget și câteva picături din sângele acesteia s-au scurs peste ghiocel și peste zăpada din jurul lui. Ghiocelul a revenit astfel la viață, iar Primăvara a învins Iarna.  

În tradiția populară se crede că firul mărțișorului, o funie cu 365 de noduri, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Astfel, în plan simbolic, firul mărțișorului este firul anului, al tuturor zilelor de peste an.  

În prima zi a primăverii, de mărțișor, în unele zone din țară există obiceiul conform căruia părinții leagă la gâtul sau la mâna copiilor câte un bănuț de argint, ori de aur. Acest talisman este însoțit bineînțeles de două fire răsucite, din mătase albă și roșie. În acest mod copiii vor fi feriți de razele arzătoare ale soarelui în timpul verii.  

În alte zone, se obișnuiește ca mamele tinere să-și pună la gât un bănuț de argint. Bănuțul este tras prin brânză înainte de a fi purtat, ca să fie albe ca brânza și atârnat de un fir roșu pentru a se păstra rumene la față. Bănuțul este purtat până când vor înflori cireșii, când va fi agățat de ramurile acestora pentru a fi frumoase și sănătoase ca florile de cireș.  

În zona Transilvaniei există obiceiul ca mărțișoarele purtate să fie agățate pe la uși și fereste pentru ca norocul să intre în casă, iar ghinionul să fugă și să lase loc binelui.  

Nu uita să dăruiești un mărțișor aducător de noroc celor dragi ție!